La mijlocul lui august, Aradul ne-a intampinat cu o furtuna de zile mari in mijlocul zilei, furtuna ce ne-a pus mari probleme chiar si in timpul partidei. Ajunsi dupa un drum epuizant de peste 11 ore, am poposit direct la stadion, afisand steagul cu 3o minute inaintea inceperii partidei. Sectorul rezervat oaspetilor s-a umplut foarte repede, data fiind si capacitatea foarte mica a stadionului, de circa 7ooo locuri. Un stadion insa plin si la propriu si la figurat, cu un public civilizat ce si-a incurajat necontenit echipa. Nici noi nu am fost mai prejos si in ciuda reprizelor dese de picaturi, am reusit impreuna cu ceilalti baieti din sud sa asiguram un ton onorant si o imagine frumoasa prin fluturarea steguletelor si aprinderea unei torte.
Drumurile prin tara ne-au dat ocazia si de aceasta data sa ne intalnim cu un idol, un om ce inseamna enorm pentru noi toti. Si de aceasta data ne-am facut datoria fata de cel mai emblematic jucator al Stelei de dupa anii �90, Marius Lacatus, aclamandu-l la scena deschisa in nenumarate randuri, lucru ce il vom face ori de cate ori ne vom reintalni.
Victoria a fost de partea noastra la sfarsitul celor 9o minute, un scor ce , coroborat cu scorul de la Liege, ne da sperante ca in curand, vom putea bate din nou la portile Europei. Am parasit Aradul cu impresia placuta ce ne-a lasat-o acest oras, publicul si jocul echipei noastre, revenind in Bucuresti in urma unui drum fara probleme.