Din momentul in care am pasit in stadion mi-am dat seama ca nu avem cum sa ratam calificarea. Si sunt sigur ca asta au simtit toti cei 23.000 de spectatori. Toti. Si baietii pe care ii vad de ani de zile, si pustii ce au venit prima data la meci, si tiganii aia de sus de la tribuna si samantarii obisnuiti. Toti simt ca jucatorii cor face totul si Steaua se califica. Pentru ca noi suntem alaturi de ei, pentru ca la intrarea in peluza e un mesaj: Spirit de Lupta ce trebuie sa ii caracterizeze si pentru ca ii sunt datori lui Lacatus. Pentru ce a fost, ce este si ce va fi, acest inegalabil om.
Meciul a fost unul greu, cu un inceput ezitant – cand puteam primi cu usurinta gol, insa incet-incet jucatorii au inceput sa realizeze ca nu pot pierde. Si de atunci ne-am dezlantuit, ocaziile succedandu-se cu repeziciune, mai ales in repriza a doua, dupa deschiderea scorului de catre Nicolita. Acelasi Nicolita care facea un retur execrabil, acum parca a prins aripi si are niste executii uluitoare. S-a jucat barbateste pana in ultima secunda, cand fluierul final de abia s-a putut auzi, bruiat fiind de infernul de pe stadion.
Prezenta masiva la acest meci din partea tuturor grupurilor, putini fiind cei ce au lipsit de la aceasta partida. S-a cantat bine spre foarte bine in unele momente, fiind totusi acoperiti de cateva ori de vuietul tribunelor si de nenorocitele alea de goarne. Au fost destule steaguri de fluturat mari, multe steaguri medii si multe steaguri pe doua bete. Se puteau flutura mult mai mult timp insa accentul s-a pus foarte mult pe sustinut vocal echipa. S-au afisat doua mesaje, Justice for CSKA Sofia si Nesu, un exemplu de urmat pentru atitudinea si devotamentul aratat (Banda Ultra). Incidente nu au avut loc, doar o neintelegere de catre observatorul Uefa al unui steag pe doua bete.
Despre suporterii turci nu sunt prea multe de spus, probabil multi au venit la meci obtinand biletele prin diverse filiere, vocal nu s-au auzit, doar uneori se distingea sunetul unei tobe.
Per total, un meci extraordinar, o atitudine exemplara a jucatorilor si o atmosfera incredibila in tribune. Asteptam meciuri similare si in grupele Ligii Campionilor, si de ce nu, si in mizeria ce se numeste Liga I (Burger, Frutti Fresh sau RealitateaTv – ca nu ne este prea clar)