…Satui sa tot induram, satui sa tot luptam, satui de anormalitatea
de la clubul nostru, satui sa ne dezamagim chiar si pe noi, scarbiti
de fotbalul modern si de mercenari, scarbiti de mizeria in care am
inceput sa ne complacem …
Nu are rost sa explicam prea multe, nu dorim sa comentam prea
multe. Doar atat: NOI, membrii grupului ULT*RAS, cei care cu
URIASA PASIUNE, MANDRIE si ORGOLIU am luptat atat de asiduu
pentru culorile ros-albastre si pentru imaginea peluzelor Nord si Sud
deopotriva, timp de aproape 10 ani, alegem sa ne retragem
definitiv si irevocabil din peisajul ultras intern si international.
Si anuntam aceasta decizie cu fruntea sus, demni ca am facut tot
ce ne-a stat in puteri in tot acest timp. O spunem cu fala realizarilor
ce voua tuturor (cu siguranta) va vor aminti de ceea ce un grup
ultras “curat” a reusit candva sa faca cu corectitudine, intr-un
peisaj national corcit de diferite influente si persoane.
Ceva din noi moare, dispare…ramane in urma, undeva in
vremurile luminate de razele Dogoriciului, atunci cand fotbalul
parca mai pastra inca, macar parti din ceea ce era odata acest
sport drag. Cu cealalta jumatate de fata incercam sa zambim in
aceste clipe dramatice pentru poporul ros-albastru. Si o facem
DOAR pentru ca ceva sfant si de nepretuit DOAR NOUA ne
ramane si nu va muri niciodata ….istoria noastra, faptele noaste,
dar mai ales fratia, unitatea si gasca formata si cimentata in ani si
ani de zile …
Din rai …..
Astazi, intre orele 16’30 si 20’30 am simtit ca traim. Dupa foarte mult timp, steagurile de fluturat si scandarile pentru echipa au inlocuit un protest sfasietor. Si la meciurile de pana acum ne strangeam la o bere inainte de meci; si pana acum mergeam impreuna spre stadion; si pana acum cantam in timpul partidei. Dar astazi, la handbal, am vazut BUCURIE in ochii oamenilor. Am vazut cum inchistarea de pe ghencea cand strigam impotriva creditorului, se transforma intr-o eruptie de buna dispozitie. Am vazut oameni care nu am mai venit de mult timp la un meci de fotbal, cantand din tot sufletul pentru Steaua. Au fost momente cand pur si simplu oriunde te uitai vedeai oameni ce cantau si se vedea clar ca acele momente reprezentau totul.
Handbalistii stelisti au luptat eroic si au castigat la o diferenta speram suficienta pentru calificarea in finala. La final, au venit cu totii spre noi, au cantat, au dansat, au fluturat steaguri, lucru ce pe Ghencea nu s-a mai intamplat de ani buni de zile. De fapt, in Ghencea nu se mai intampla nimic de ani de zile….. Steaua libera!
In iad …..
Pe masura ce ne apropiem de stadionul Ghencea pentru a ajunge la a doua repriza, zambetul de pe buze si bucuria din suflete, dupa tot ce s-a intamplat la handbal, incep sa dispara. Dam din nou de aceiasi jandarmi prea suficienti la intrarea in stadion, care vor sa verifice daca numele de pe bilet coincide cu cel din buletin (desi pe bilet nu scrie nici un nume !!! si din cate stiu, noi nu pentru asta ii platim din bugetul statului). Vad acelasi tavan cazut in drumul spre fotoliile de lux ale stadionului. Vad aceiasi oameni ce acum il injura pe creditorul clubului, apoi il felicita si se gudura pe langa el. Vad un stadion dezolant de gol si o peluza Sud exilata la tribuna a II-a, singura reduta ce mai sta in calea grobianului creditor. Creditor ce a tot facut campanie in zilele premergatorare partidei, impreuna cu lacheul Argaseala, in toata presa aservita, cum ca cum ca vagabonzii aia de la sud vor intra pe teren. Si pentru ca au vazut ca respectivii chiar vorbeau serios cand au declarat ca nu vor protesta decat in mod pasnic, au trimis trupele de interventie de la magnifica firma de paza Shelter, sa nasca un incident, pentru a putea da un exemplu negativ. Si normal ca atunci cand vine un parlit si iti da cu spray iritant de la 1 metru in fata, primul lucru ce il faci este sa ii arunci un scaun in cap. Iar de aici pana la evacuarea tribunei nu a mai fost decat un pas. Iar in afara stadionului, jandarmii au avut grija sa isi faca portia de suporteri batuti aiurea, dar destul de dificil realizata, tinand cont de rezistenta intampinata. Si cu toate acestea, in Ghencea nu se mai intampla nimic de ani de zile ….. Steaua libera!
Poze 25.04.2010: Steaua – Poli Timisoara = 3-3 [Etapa28]
Video 25.04.2010: Steaua – Poli Timisoara = 3-3 [Etapa28]
reveniti dupa ora 13’00
Seara de luni este tocmai buna pentru o partida de fotbal. Era perfecta daca ne dadeam seama si noi ca trebuie sa pariem 2 la pauza si 1 la final. Gigi, cat a fost cota?
Poze si video 12.04.2010: Steaua – Poli Iasi = 2-1 [Etapa 27]
Dimineata m-am trezit cu un cantec in cap:
“Oriunde m-aş aflaaaaa,
Cât de mult te-aş vedeaaaaa,
Gândul îmi zboară mereu către Steauaaaa…
Mi-e dor de Steauaaa, mi-e dor de Steauaaaaa,
Eşti ca un drog de care nu pot scăpa. oo oo oooooo …….”
E comod la fotolii dar nimic nu se compara cu ce se intampla in peluza. E ok sa protestezi dar nimic nu se compara cu incurajarea echipei. E bine ca echipa sa castige dar nimic nu se compara cu urletul ala de bucurie din strafundul sufletului atunci cand nimic si nimeni nu te retine si doar victoria conteaza. STEAUA LIBERA!
Poze de la 02.04.2010: Steaua – FC Brasov = 1-0 [Etapa 25]
Spaima si sperietii au impanzit tara toata cand trenul accelerat 1725 a strabatut si a parjolit sate, comune si orase in drumul sau spre Targu Jiu.
Totusi, la meci au ajuns cativa reprezentanti de seama ai grupului si ai peluzei sud. Acestia si-au ocupat in liniste locurile de pe bilete si au participat la spectacolul fotbalistic de zile mari oferit de Fc Steaua Bucuresti.
Draga mama,
Afla ca am ajuns cu bine in Bucuresti. e frumos dar nu prea. Nenorocitul ala de taximetrist de la gara cred ca m-a tepuit, dar na, nu i-am mai zis nimic ca parea cam fioros. Sa ii multumesti unchiului Vali pentru invitatia la meciul Stelei, mai ales ca am stat la fotolii. Mai mult, am castigat la RealitateaFm si un bilet la tribuna a II-a, dar nestiind pe nimeni pe aici, nu am avut cu cine sa merg acolo. Cand am intrat in templu, parca mi-ar fi cazut tavanul in cap de frumos ce era acolo. Binenteles ca mai erau lucruri de facut, dar cati bani sa bage si patronul asta in club. Oricum am auzit ca el de fapt imprumuta clubul, nu ii investeste, dar cine sta sa se gandeasca la astea? Nu iti poti inchipui ce moi sunt acele fotolii si ce frumos se vede stadionul de acolo de sus. Mi-a placut, dar nu mi-a placut ca nu se aude nimic. Ca atunci cand imi dadea tata una in cap ca nu mergeam cu oile la pascut, mai auzeai ceva dar foarte vag. Apoi am vazut ca sunt niste boxe ce iti aduc magia tribunelor la fotolii. Tribune cam goale, nu cum ii vazusem noi la tv pe cei 20 de mii de oameni ce au stat in zapada sa vada un meci care nu a mai avut loc. Era totusi un grup mare care era foarte activ la tribuna a II-a, dar pe care ii auzeam vag in boxele alea.
La un moment dat a venit un grup de vreo 40 de persoane. Cativa vecini de fotoliu pufos isi dadeau coate: “astia sunt aia din peluza sud”. Cum eu le am cu geografia de cand m-a pierdut bunicu in padure, ma uit spre peluza respectiva. Si imi scapa in gura mare: “pai peluza e inchisa”. Imediat, domnul de langa mine ma lamureste ca respectivii au castigat un proces cu maretul patron si au voie sa intre pe stadion. Valeu, deci ala nu e chiar cel mai smecher om de pe pamant? Pentru ca stateau langa mine, m-am uitat si eu cu coada ochiului la ei. Dar stii ce? Nu semanau deloc cu aia care sunt descrisi in ziarele quality ce ajung la noi in comuna. Nici la vorba, nici la port. Nu erau imbracati ca vagabonzii, nu se comportau ca Fane-paznicul de la birt si nu injurau ca taximetristul ala cu care am venit de la gara (ti-am spus ca era fioros?). Au pus 2 mesaje pe geamuri cu “Vinde” si “Pleaca” si au cantat foarte frumos. Am inceput si eu sa strig cu ei. Muica, parca imi crestea inima in mine. La un moment dat, baietii au plecat de la fotolii (ti-am trimis si in sms-ul ala ca au plecat de bunavoie, nu i-a evacuat nimeni) si s-a facut iar liniste. Eram ca pestele intr-un acvariu. Bine ca stiu sa inot si imediat mi-a venit ideea: daca tot am biletul ala castigat la radio, de ce sa nu ma duc si in partea cealalta a stadionului, in grupul cel mare?
Si uite asa, am ajuns intre ei. Mamicule, baieti de treaba. Si nu inteleg de ce zic astia la tv ca nu pot veni cu fetele la meciuri, ca am vazut o multime de dame prin tribuna. Dar ce sa vezi, toti oamenii astia cantau ca cei de sus de mai devreme, eu acum stiam cantecele, m-am integrat rapid si usor. Am intalnit oameni care au venit din Sibiu si Brasov la meciul asta, ca sa poata protesta impotriva preafericitului conducator si am simtit un respect mare pentru ei. La final, era cat pe aci sa iau tricoul lui Petre Marin, dar ca sa vezi chestie: jucatorul a vrut sa il dea neaparat unuia care il injurase tot meciul (nu e asa ca mai rar vezi asa ceva)? Am batut, e bine ca nu e rau, dar ma simteam ciudat pentru ca incepusem sa ii inteleg pe oamenii astia, si mai mult, sa le dau dreptate (te rog sa nu mai citesti si sa crezi tot ce se spune prin ziare sau la tv).
O chestie foarte distractiva s-a intamplat la iesirea din complex. Mai stii videoclipul ala filmat de Michael Jackson (RIP, ca asa am vazut scris pe un autocar) cu militienii romani alergand stupid pe langa el? Ei bine asa alergau unii imbracati in portocaliu pe langa masina ciobanului (nu te supara ca ii spun asa, dar chiar e cioban). Iar la un moment dat, cand masina se oprise si el a auzit ca este contestat, a iesit in forta din masina, cu paznicii aia pe langa el. Eu m-am fastacit un pic, dar ceilalti nu au dat inapoi un pas. Cine a plecat resemnat a fost, da, binenteles, ciobanul.
Am mai stat cu baietii aia de vorba si am ajuns la o concluzie: vin acasa dupa urmatorul meci, cu Pandurii Targu Jiu, ca ma duc in deplasare.
Cu drag, al tau fiu nerisipitor.
PS: STEAUA LIBERA!
Poze si filme 21.03.2010: Steaua – Gaz Metan Medias= 2-0 [Etapa 23]
